A INCEPUT MAREA MUTARE!
Cateii din Laila au de astazi o noua casuta!
de Mihaela Georgescu

Libertatea inseamna putin pentru acesti catei, pentru multi dintre ei inseamna doar un petic de iarba, cei mai multi neavand ocazia sa iasa la o plimbare in aer liber, sa alerge, sa fie mangaiati.

Sunt niste animale speriate, care nu au avut parte de caldura sufleteasca a unui stapan, au fost inchisi cate zile au de trait intre gratiile reci ale unui adapost. Si oricat de frumos si curat si parfumat este un tarc, si oricata grija ar avea de ei, aceste animale sunt niste suflete chinuite, condamnate sa traiasca pe viata intr-o inchisoare.

Am participat - e adevarat ca in mica masura, neavand mijloacele necesare transportului - la mutarea acestor catei din adapostul Laila in unul nou. Sa nu va inchipuiti in mod eronat ca este cumva adapostul dnei Georgiana Vaduva, caci va asigur ca nu este.

Unii dintre catei au fost greu de prins, sunt speriati, nu stau sa ii prinzi cu mana, a fost de mare ajutor Corsar care a prins cu crosa cateii ce trebuiau transportati. Au fost bagati in custi, eu am transportat si cativa liberi si Anael la fel, insa a fost ceva mai dificil cu coborarea din masina.

Am fost doar 2 masini, Anael cu o masina papuc, care a putut incarca in medie 9-10 catei, partial intr-o cusca foarte incapatoare, iar restul liberi …..si cu mine, care nu aveam loc in masina decat de vreo 4 catei, intrucat nu prea puteam sa ii las liberi, de teama ca ne scapa la coborare.

Descarcarea a facut-o Anael parcand masina papuc cu usile din spate in dreptul intrarii in tarc, astfel incat cateii sa fie oareccum dirijati catre poarta si sa nu devieze de la traseu. Cativa insa au incercat si varianta ajutatoare, aceea de a evada din tarc, atunci cand poarta ramanea deschisa pentru confratii lor.

La mine a fost mai simplu, cateii fiind luati direct din custi, iar care era mai nebunatic era parasutat direct cu cusca in tarc si acolo i se dadea drumul la usita, eliberarea facandu-se fara a se mai pune mana pe el.

Am fotografiat cativa catei foarte frumosi, posibil usor de adoptat, insa parerea Ioanei si a celor de fata, in general, este ca ar trebui sa treaca o perioada de socializare, timp in care sa fie invatati cu oamenii si sa vada ca nu li se intampla nimic rau, perioada care se poate sa dureze chiar o luna, mai mult sau mai putin, in functie de temperamentul fiecaruia in parte si de capacitatea lui de a se adapta unei situatii cu totul noua pentru el.

Odata parasutati in tarcurile inverzite, cateii au ramas un moment pe ganduri, nestiind ce li se intampla, apoi vazand ca nu ii baga nimeni in seama prea tare, au inceput sa se tavaleasca prin iarba, sa se joace, intr-un cuvant sa se bucure de libertatea proaspat castigata, daca se poate numi astfel. Erau tare fericiti si nedumeriti, in acelasi timp.

In total au fost mutatiaproximativ 60 de catei, in mai multe transe, eu venind mai tarziu, din cauza unor castrari. Voi reveni cu noutati.

PS: Asociatia “A doua sansa”, care a preluat acesti catei si care se va ocupa de mutarea tuturor, solicita ajutor pentru relocare si de asemenea, pentru mana de lucru care sa construiasca cotete, materialele fiind asigurate de asociatie.
Anael a mai completat: “Avem nevoie si de paleti: putem face casute din ei; si nu in ultimul rand de mancare; boabe, biscuiti, conserve; cu cat mutam mai multi [catei] din Laila, fiindca in camp nu putem gati, asa cum se face inca in Laila.”

PPS: Am uitat sa va spun de Ursu, preferatul meu si al lui Anael: este un catel impunator, de talie mare, care insa e “sexy rau”, adica aproape fara blana, exceptand capul. Daca nu ar fi fost botezat asa, si eu i-as fi spus la fel, caci seamana extraordinar de mult cu un ursulet. Atunci cand Corsar a incercat sa il sprayeze cu solutie contra capuselor si puricilor, Ursu si-a arata dantura in intreaga ei splendoare. Mai am o preferata intre cateii de acolo, o blonda - cafenie (gen Elena Udrea), cu niste ochi absolut superbi. Foarte blanoasa, dar energica, era tare fericita ca s-a lasat inserarea si are si ea parte de racoare dupa atatia ani.